Doua ganduri
Fierbem, clocotim cu tot cu univers, intr-o imensa oala de pe care cineva tocmai a ridicat capacul si se uita. Suntem descoperiti si nu vom mai gasi complicitate in nimic. Pentru o vreme… Dupa care vom rasari la polul central al Fiintei si ne vom aminti de Unul.
***
Cazand la intelegere cu o dorinta ardenta, simtita astfel din viscere pana-n plamani si creier, al carei obiect va aparea chiar si imposibil, legea corespondentului ne va aduce in punctul de a descoperi mult cautatul, creand. Nu vom stii aceasta pana cand inconstientul nu ne-o va dezvalui incepand cu chiar cel mai inaparent si ininteligibil vis. Apoi, inevitabil, momentul de rascruce, cand fiecare din noi ori isi va aroga meritul de a fi dat forma doririlor, ori isi va recunoaste actul de a descoperi ca fiind o previzibila desinenta alipita intregului inspre eterna glorie.
Ce ne-am face fara 2 ganduri ? Fara paradoxul trairii, am fi extrateristii galaxiei pierdute de miliarde de ani. Macar daca am stii ce forma de viata a ales D-zeu pentru ei, am spune asta cu mai multa convingere … insa asa, pana una-alta, vorba ta “clocotim cu tot cu univers”, indiferent de trairile infinite …
indiferent - ianuarie 28, 2012 la 6:45 am |