Ploaie
…Asa cum o palida nisa de orizont va depune maine marturie,
in noaptea asta cade cerul…
Se pravale adanc la vale, involburat si greu de Dumnezeul care
ne strica si ne modeleaza din ultimul sarac cuvant ce a ramas de spus.
Rasuna in inalt o viitura a buzelor de nor,
si-n bezna ne gaseste impletiti,
la un capat de lume ghemuiti, cu genunchii adunati la gura…
In partitura noastra de tacere, este deasupra o durere,
cantata de genuni ce picura navalnic.
Se tanguie inaltul cerului prin ploi,
si ceea ce ramane dupa jale, suntem noi…
Din ce in ce mai des raman fara cuvinte in cerul tau…
Liana - octombrie 14, 2007 la 11:03 am |
In cerul meu in care esti mereu binevenita, fiindca te armonizezi mereu cu ceea ce simt si traiesc. Mai simplu, fiindca intelegi.. Multumesc, Liana 🙂
cristia - octombrie 14, 2007 la 12:14 pm |
frumos! si melodia…e una din preferatele mele. 🙂
colturi - octombrie 15, 2007 la 2:31 am |
Multumesc, Colturi 🙂 Si bine ai venit aici la mine. Theatre of tragedy au fost mereu preferatii mei. Si Tiamat, ca i-am vazut pe lista ta 😉
cristia - octombrie 15, 2007 la 2:48 am |
Si eu imi clatesc sufletul in limpezimea trairilor cantate asa frumos!
„Mi-e bine, mi-e bine cu tine
Mi-e bine, adica mi-e jale
Mi-s ochii la mainile tale
Mi-e jale, adica mi-e bine”
gabitzubitzu - octombrie 15, 2007 la 5:07 am |
🙂 Cine semneaza versurile?
cristia - octombrie 15, 2007 la 10:51 am |
„Si n-as mai voi sa se faca
Deloc dimineata,
Mi-e bine, mi-e jale, mi-e greata…
Si totusi, si totusi… ce daca?”
Nu stiu cine semneaza versurile, nu-mi amintesc nici macar cine canta melodia… dar gabitzu mi le-a readus in minte… si-i multumesc… si ei… si tie… Mi-e bine… 🙂
Liana - octombrie 15, 2007 la 12:07 pm |
Asa,Liana, numai asa vreau sa aud de tine, mentine-te pe unda aceea pe care ai prins-o, nu care cumva sa privesti in jos! 🙂
cristia - octombrie 15, 2007 la 12:44 pm |
Cristia…venisem de la o festivitate dansanta…fredonam, incercam sa fiu happy.
Raspuns: nu stiu 😛 , dar mi-a placut…:D
Liana, ma bucur, nici nu stii cat de mult! 😉
gabitzubitzu - octombrie 16, 2007 la 3:36 am |
Sa iti reuseasca incercarile astea Gabitzu 😉 Hai, sa auzim de bine…Si sa imi mai canti, ca imi place 🙂
cristia - octombrie 16, 2007 la 4:28 am |
„Ai asternut frumoasa mea
Petale dintr-un crin departe
In ploaie undeva
Cand pasari se intorc in noapte”
gabitzubitzu - octombrie 16, 2007 la 5:38 am |
frumos !:)
Aaliyah - octombrie 16, 2007 la 8:41 am |
… Iar ploua … Toamna … Frig … Imagini imbuibate cu ftizie, descrieri bacoviene, imagini lacustre pline de plumb si reci … Reci precum vremea .Reci precum sufletul …
PraZl3a - octombrie 16, 2007 la 12:11 pm |
PraZl3a, as numi-o prima toamna din viata mea care nu ma mai deranjeaza. Uneori e nevoie de vreme rece si de ploi ca sa se mai curete gunoaiele adunate in noi.
cristia - octombrie 16, 2007 la 10:39 pm |
Aaliyah, multumesc frumos 🙂 Ce mai face Italia mea?
cristia - octombrie 16, 2007 la 11:52 pm |
deci ,hai sa-ti povestesc despre Italia ta si-a mea…in weekend-ul trecut am fost la Perugia la Eurochocolate…nu cred ca e nevoie sa exemplific cate feluri de ciocolata am gustat(infulecat) timp de doua zile :)…in schimb am observat ca in Umbria pana si aerul are alta culoare… centrul istoric al orasului e putin spus minunat.Imprejurimile,Assisi,Spelo si alte orasele sant ca niste cartoline…piatra rozie din care sant construite cladirile(restructurate cu extrema strictete in asa fel incat sa te proiecteze cu gandul direct pe vremea Imperiului Roman) emana o lumina mistica la apusul soarelui…Sincer,nu-mi venea sa ma mai intorc acasa,as fi ramas acolo …. Pe curand draga mea cristia!
Aaliyah - octombrie 17, 2007 la 9:53 am |
🙂 Perugia si cu ciocolata ei.. Nu am ajuns pana acolo. Si nici prin Umbria nu am ajuns. Dar am inteles din vorbele tale cat de frumos e acolo. Vreau si eu sa vad cladirile durate din piatra „rozie” si apusul ala mistic ! Vreau sa imi mai vad Italia mea draga macar un pic..
cristia - octombrie 17, 2007 la 10:59 pm |
reinoiesc invitatia…si vorbesc la modul serios…cand vrei e doar nevoie sa-mi scrii un mail(cred ca tu il vezi) si-ti voi da detalii,oricum trebuie sa stii ca ai dormitul asigurat (fara nici un cost),in rest vezi tu….doar daca fumezi cumva, am sa te scot pe balcon la tigara 😀 in rest nu am probleme…si ca sa nu te simti datoare,cand vin acasa ma plimbi si tu prin zona de unde provii…affare fatto?
Aaliyah - octombrie 18, 2007 la 4:02 am |
Affare fatto! 🙂 Batte cinque! 😉
cristia - octombrie 18, 2007 la 6:09 am |
yep 😉
Aaliyah - octombrie 18, 2007 la 10:22 am |
Versurile cu „mi-e bine, adica mi-e jale” sunt ale lui Adrian Paunescu, din cate stiu eu…
Trix - noiembrie 6, 2007 la 7:59 am |
frumoase versuri….dar triste….daca as putea …as sustine cerul sa nu”se pravale adinc la vale”…e buna ploaia …dar…. nu in sufletele noastre.Ploua,…ploua/Vreme de betie,/Si sa asculti pustiul/Vai ce melamcolie/nici Bacovia nu era incantat cand ploua…….nu l-am iubit si nici nu-l voi iubi pe autorul acestor versuri…pt .ce transmitea. muzica imi place mult….vio
vasilica - noiembrie 6, 2007 la 8:28 am |
Trix, s-ar putea, nu stiu… Si bine ai venit 🙂
Vasilica, poate un pic triste, si totusi acolo e o mica idee de primenire, de purificare.. Unde Dumnezeu se incumeta sa ne mai construiasca o data, chiar si asa, din ultimul cuvant ce l-am lasat nesecat de sensuri. Iar dupa jalea cerului ramanem noi, inca o data curatati 🙂
cristia - noiembrie 6, 2007 la 10:23 am |