Prezent perpetuu

Gust liniste. Nimic acuma nu mai doare.

Simt doar prezentul, si apoi un cer si-un soare.

Prezentul, static, batut in cuie de noroc.

Trecutul, tradus in noime vechi, vandut pe-un cent la iarmaroc.

Imi iau in vene doza de vesnicie ce mi se cuvine

Si nu ma-ntreb dac’ acel viitor mai sta, ori inspre mine vine…

Reclame

35 răspunsuri to “Prezent perpetuu”

  1. Acest acum si aici e tot ce poate fi mai plenar. Bucura-te de el cu toata fiinta ta! 🙂

  2. inca o data te ridici la nivelul asteptarilor ,dar nu numai frumusetea si intensitatea gandurilor tale pot produce senzatia de caldura interioara pe care o resimt aici,ci cum ar fi dk nu ar fi un T ,liana ,oana ,vali,ambra sau oricare cu care sa-ti impartasesti trairile si care sa te aprecieze peste valuarea „nula” a „muritorului de rand”

  3. Liana, e o bucurie de aici si acum al mereului. Sunt bucuroasa si recunoscatoare ca sunt. Si cu asta basta 🙂

    Iulian, iti multumesc frumos pentru aprecieri. Si iti dau mare dreptate: ar fi tare pustiu aici si in inima mea daca nu ati fi voi sa ma intelegeti si sa va inteleg la randul meu. Unde mi s-ar duce cuvintele? In care gol napraznic? O zi de pace sa aveti 🙂

  4. Atenta intotdeauna la patratelele colorate dinlauntrul catedralei de marmura, privesti in jos si tii neaparat sa pasesti numai pe galben 🙂 Ce canti in acest timp? E atat de liniste… mi se pare ca te aud murmurand in concetrarea ta, un vers deloc strain. O enumerare, un decalog in versuri, decalogul viselor pe o arie de Schumann.. „Nicht zu schnel” ..

  5. Inauntrul catedralei,imi caut galbenul de sub picioare si ma cam pierd ce-i drept in ganduri foarte calatoare. Cealalta eu, stau mereu cocotata prin cupola, pe acolo se intalnesc rotund cantecele si suflul lor imi face genele sa fluture. Si liturghiile se scurg sub mine, caci eu doar de ecouri si culori ma mai agat. Si sus, acolo unde inca ma mai joc, imi tavalesc franturile zglobii de ras… Imi este bine.

  6. as spune simplu: da…

  7. Pai, nu, Vali? Ce atata zbatere? Cu cat te zbati mai tare cu atat te afunzi. Ne mentinem calmi la suprafete simple. Un pic de pauza se impune.. 😉

  8. fara trecut.. prezentul ar fi trist si mut… si cine stie daca ar avea vre-un viitor…
    traiesc prezentul… de multe ori inconstient dorind un viitor… sau poate coplesit de amintiri de dor…
    nu pot sa ma desparte de ce a fost… si pot sa traiesc prezent, fara sa fac si pentr-un maine rost…

  9. sorry… am omis un cuvnat in ultima fraza…
    reaiau totul…

    fara trecut.. prezentul ar fi trist si mut… si cine stie daca ar avea vre-un viitor…
    traiesc prezentul… de multe ori inconstient dorind un viitor… sau poate coplesit de amintiri de dor…
    nu pot sa ma desparte de ce a fost… si nu pot sa traiesc prezent, fara sa fac si pentr-un maine rost…

  10. 🙂 Ovi, frumoasa intr-adevar poezia ta. Trecutul are si el valoarea lui, ca si viitorul. Asta daca ne punem sa impartim trecerea noastra prin lume in 3 parti distincte. Problema mea e ca nu am stiut sa dau cezarului ce e al lui, si ba ma agatam in disperare de ceea ce ramasese in spate, ba ma proiectam in ceea ce va fi intr-o stare aproape extatica. Oscilam violent. Se pare ca m-am centrat frumos acum, sunt calare pe prezent. Si acum mi-e un pic peste mana sa inteleg ce e ala trecut si ce e ala viitor. Le-am consumat in asa hal ca le-am pierdut intelesul. Ha 🙂 Nu stiu ce e cu mine… 🙂 Dati-mi doua de trezire! 🙂

  11. Multumesc Cristia! Multumesc…

  12. Pentru putin, Mihai 🙂

  13. „N-am sa te intreb
    Cine-ti da putere
    N-am sa te dau
    Ploilor de stele!”

    offtopic…apar cu intarziere comenturile tale pe blogul meu ): (in loc de 8 nov. a aparut pe 9 nov) iar a lui ovi n-a aparut deloc si-mi pare rau.
    C’est la vie!

    Te pup dulce si-ti multumesc sincer ca nu m-ai uitat de ziua mea >:D

  14. Gabitzu, nu e bai, noi sa fim sanatosi ;)Mai devreme sau mai tarziu, important e sa apara, sa le vezi si tu. Pentru restul, nu ai pentru ce, sper ca ai petrecut bine

  15. si ce ramane pe papilele gustative?

  16. Dragos, ramane o amorteala placuta, care ma reduce si pe mine in sfarsit la tacere… Ca prea imi merge gura aiurea! 😛 😉

  17. nush de ce am impresia ca legat de sutana va merge bine..;)

  18. poezia mea… cum zici tu… sunt doar niste cuvinte scrise special pentru tine… si din greseala au fost asezate in rima…
    problema principala nu consta in faptul ca… nu ai stiut… nu ai dat… cezarului… (asta se terece cu vederea… sau… doar ucide trupul) pacatul (daca ar fi) ar consta in faptul ca nu ai dat lui Dumnezeu ce era al Lui… (si asta ramane… si condamna permanent)

  19. Ovi, cuvintele acelea au ajuns unde trebuiau sa ajunga si au mai dres ce trebuiau sa dreaga. Si iti multumesc pentru asta. Cat despre Dumnezeu, ma iarta inainte sa calc stramb (deja stie ce are la usa ;)Asta imi da puterea de a fi azi cum sunt, faptul ca El mi-a dat continuitate in mine…Hmm, devin ciudata, nu? 🙂

  20. E drept ca Dumnezeu a platit pretzul iertarii mai inate… dar… de iertat eu cred ca iarta inainte doar ce este pacat fara stintza… pentru cele stiute… trebuie si pocaintza…
    hmm… cumva am inceput eu sa devin ciudat???

  21. 🙂 Nu, nu esti deloc ciudat, Ovi. Numai ca nu stiu de ce, mi s-a acrit de terminologia asta… Gata cu pocaintele si cu temenelele interminabile, si cu pedepsele si cu ispasirile care nu se mai domolesc. Daca nu a venit pocainta de la mine, m-a smerit El cu forta, de mi-a iesit pe nas! Acum eu m-am iertat, si de aici incepe eliberarea… 🙂

  22. hai sa zic in alte cuvinte… cum intzeleg eu ce am scris mai sus…
    ce intzelg prin pocaintza??? o parere de rau pentru ce a fost gresit facut… si o atetnzie continua pentru a nu repeta…
    cand am scris mai sus… nu am avut in vedere… si nu cred in matanii… pedepse… posturi… spovedanie… preot care iarta pacatele la pocaintza… sau altceva de felul acesta… ci simplu… parca firesc… doar regret… si atentzie pentru viitor…
    (hai… zi-mi acumm, dupa explicatzii ca… nu mai suna la fel ca inainte scrisul meu… imi zici?? )
    eliberarea… intr-adevar are de-a face cu iertarea de sine… aici te intzelg perfect… si ma bucur pentru starea ta… pastreaz-o asa… ca este minunat…

  23. Ovi, am stiut ca nu te referi la matanii si alte minunatii. Am inteles din prima exact ce ai vrut sa imi transmiti. Ideea e ca sunt alergica la cuvantul pocainta, de cand am inteles ca uneori alegerile nu le facem in exclusivitate noi. Nu ma pot cai atat cat deja am facut-o, pentru ceva ce nu a tinut de puterea mea de decizie.. Uneori El e ciudat, nu-i asa?

  24. am retzinut… ma voi stradui sa nu mai folosesc termenul…
    cat despre alegeri… (din nefericire) iarasi avem opinii diferite… pentru ca… din tot ce posedam… consider ca in mod sigur si total… doar puterea de alegere ne apartzine…
    evident ca… alegem functzie de multzi factori de influentza… dar nici unul nu este cu putere obligatorie…
    cu tot respectul,
    ovi

  25. Ovi, am descoperit liberul arbitru ca teren periculos, tocmai pentru ca factorii de influenta actioneaza un pic parsiv. Sau candva nu imi functiona bine busola? Se prea poate. De-aia ma si abtin de la multe acum, nu mai am curaj sa esuez… 😀

  26. evident ca este periculos… altfel… unde ar fi farmecul???
    busola… nu stiu ca ai peerduto… sau nu… dar… daca vrei… itzi imprumut eu una… mai invechita… mai uzata… demodata sigur… dar… f exacta cand indica nordul…

    curajul.. nu conduce la esuare… dar… sa nu uitam ca… drumul spre sus… spre realizare… este format din multe etape… unele semana cu esuari curate… dar in fond sunt doar pasii spre realizarea de maine…

  27. Ovi, imi plac busolele demodate, fiindca si eu la fel sunt. Iar despre etapele ce seamana cu esuarile si duc totusi inspre inaltul realizarilor, stiu. Am avut o esuare, acum stau frumos pe mal si casc ochii cat pot de mult, ca nu cumva urmatorul pas sa fie tot pe langa drum… Pana la urma (acum o zic eu, contrazicandu-ma nitel 😀 ) depinde mult de noi daca transformam rateurile in pasi spre victorie… Sa ai o noapte frumoasa, ca stiu ca esti pe partea cealalta, unde acum se doarme 😉

  28. nu’mi place sa stau tot timpul intr-o gara, noi suntem o clepsidra, prezentu’i o clipita…

  29. Si uite asa curgem la vale, in mii de clipe calatoare… 🙂 Dar ce frumos cant totul imbraca haina unui continuu prezent, cand respiram ceea ce este :)Bine ai venit pe aici, Omu’ 🙂

  30. hihi… ce bine imi pare ca… te contrazici… cel putzin asa… un picutz…
    uite… recompensa pentru faptul asta… am sa fac drumul putzin mai lat… ca sa nu mai potzi calca alaturi…
    si sa revin… contrazicerea de tine insutzi… nu are neaparat conotatzei rea… ci… este dovada ca altfel simtzim decat ieri… si traim astazi… cu sperantza ca… maine va fi si mai frumos… va fi iarasi altfel… tocmai bine de contraziceri…
    cu tot respectul,
    ovi

    PS: abia acum intzelg… de ce am dormit asa de bine noaptea aia… cand scriai tu… mercic…

  31. Ovi, sa fie ale unui ceas bun toate aceste ganduri intoarse cand pe o parte cand pe alta, dar mereu indreptate inspre lumina. Stii ca si mine ca zilnic ne cautam si ne gasim cate putin, si ne adunam in bucatele cu degete tremurande, in gramajoare de aratat lui Dumnezeu. Poate ca nu ne intregim cu totul, dar asta nu inseamna ca nu ii smulgem Lui un zambet plin de drag.. 🙂
    P.S. Taci ca acum e randul meu sa-mi fie noapte… 😛 🙂

  32. sunt covins ca… El priveste mereu cu drag spre mine… chiar si cand fac prostioare…
    e drept… ma regasesc zilnic cate un pic.. doar sa constat ca de fapt… altfel de cum m-am gasit sunt in realitate… dar… infrangerea regasirii mi-o tac… pentru ca tu dormi… si vreau sa-tzi fie somnul lin…
    ovi


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: