Descantec

Celor noua Ceruri, supunere adanca
Fie ca lumile-pui in veci sa nu mai planga…
Plecaciune in spirala, miilor de galaxii
Ce canta o data-n an cu glasuri de copii.
Samanii sa-si aprinda in coapse focul
Urni-se-va din ei, chemat in zori, norocul..
Sa se uneasca spatiul in unica suflare,
Aduna-se sub pajisti cele trei ape tamaduitoare.
Sa se iveasca linistea din pietrele cuminti
Si orbii sa-si adune ochii, din maini regenerate de parinti
Iar linistea de aur toti fiii firii s-o ademeneasca
Ochiul hainului ciclon intru rusine inlemneasca
Pamant, Pamant, plasma miraculoasa
Prin el, maslinii toti sub ascultare sa rodeasca…
Cuvant, Cuvant, izvor fara de inceput
Aduna-se imprejurul sau silabele iesite ieri din lut…

Reclame

21 răspunsuri to “Descantec”

  1. Apusul meu s-a stins intre stele, fugind spre noul soare descompus in labirintul minotaurului surd. Traiesc suvitele ramase, despicate din orice cuvant, ce-mi spune despre rasaritul din savana. Suberb Criss, sublim 🙂

  2. eu tac. si aplaud. si admir. si ma minunez.

    inchinaciune geniului tau creator. :*

  3. T., fiecare pas al tau prin labirint a mai adaugat o fisura in zidurile coridoarelor serpuite, fisura prin care s-a strecurat abundent soarele. Inspre iesire te vad, iar in spatele tau, din labirint au ramas doar ziduri fisurate si strabatute de o retea coplesitoare de fascicole luminoase prin care plutesc firele de praf ale ultimei respiratii de minotaur subred. Singura binecuvantata optiune se intinde in fata cat cuprinzi cu ochii: a regasirilor savana regasita.. 🙂

  4. Liana C, bine te-am gasit printre cuvintele mele 🙂

  5. Liana, in sfarsit vie si draga asa cum te stiu 🙂 Cand apari pe aici aduci mereu si acea raza a ta de care nu te-ai putea desprinde. Incepi sa existi iarasi venita dintr-un dincolo al femeii din tine, si asta ma bucura dublu: o data ca ai fost acolo si stii cum e, si a doua oara pentru ca te simt iar printre noi. In rest, multumesc pentru cuvinte prea grele si prea generoase.. Ai grija de femeia din tine 😉

  6. aici nu mai e vorba de talent ,esti o persoana inzestrata cu un har ,o stea devenita supernova gata sa ne lumineze sufletele gauri negre

  7. de-ar fi sa incerc a cuprinde-n cuvant, Cuvantul… El s-ar preface-n tzarana cu viatza si alinare mi-ar fi…
    ma doare tributul pe care-l platesc limitatului lumii… si printre sughitzuri plang un cuvant.. doua… trei…
    de-ar fi sa reusesc, sa ma plec in cuvant… nu as face nimic altceva decat m-as lasa cuprins de Cuvant… si… ce bine mi-ar fi…

  8. Baghy, nitzel de acolo, nitzel de acolo… 🙂

  9. Iulian,iti multumesc mai intai, ca asa e frumos, dar apoi iti spun cinstit ca aceste vorbe nu mi se cuvin chiar asa. Nu, nu.. Sunt bucuroasa ca ti-a placut. 🙂

  10. Ovi, frumoase cuvinte, chiar si un pic planse intre limitele lor, dar niciodata neputincioase intru totul, fiindca acolo unde nu reusesc sa cuprinda, vine Necuprinsul si le revendica pe toate. Apartinem. In totalitate. Suntem parte din structura. Suntem acele silabe.. 🙂

  11. cristia ,lauriii sunt impartiti pe masura ,cred eu.nu am vrut decat sa subliniez faptul k nu esti o persoana care pune suflet in ceea ce face ,ci isi presara putin din suflet peste un amestec de ganduri si cuvinte ,si cei ce au facut cate o vizita pe acest blog stiu bine ce au simtit.intamplarea a facut sa ajung pana aici ,dar acum ma bucur k mai fac si greseli

  12. Iulian, imi ramane sa iti multumesc pentru faptul ca simti sufletul pe care il presar in cuvintele mele. Aici asa e, m-ai ghicit 🙂 Cuvintele, daca pleaca fara acea particica de suflet, pleaca un pic schilodite. E bine sa la dam drumul sa plece ca unor copii bine ingrijiti, cu tot ce le trebuie…

  13. frumos descantecul tau…

  14. Multumesc frumos, Vali. Si 1 decembrie fericit ! 🙂

  15. In locul in care trebuiau sa zaca trei comentarii izvorate dintr-o frustrare si ignoranta crasa, o sa zaca urmatorul meu apel adresat anonimului caruia intelegerea ii este inca o enorma usa inchisa: lasa, te rog critici daca nu iti place ce gasesti aici, iar de vezi ca nu esti capabil(a) decat de scancetele neputintei, inchide usa in urma ta, si murdareste alte spatii.
    P.S. Oare ce sa fie cu maslinii aia…? Hmm… Ia sa mai citesti tu nitzel! Vrei? Data viitoare public commentul si ma tem ca nu iti va face onoare.. 😀 O zi buna

  16. Cristia, draga mea. Daca as fi barbat, l-a bate pe anonimul ala care-si varsa „dejectiile” sufletesti pe blogul tau. Nu sunt adepta uzitarii fortei fizice, dar pt. unii dintre locuitorii Planetei, nu exista solutii amiabile . Acestia sunt invatati de mici faptul ca e o singura cale de corectie si anume : bataia. Ufffff…
    Esti prea frumoasa si prea buna si „enervezi” neputincioshii si schiloditii pamantului. (Din pacate, vorbesc din experienta)
    Te pup, iar „ala”…duca-se pe vecie dintre noi. (Anonimule, hai si pe la mine, sa-ti spun una neaosha :D)

  17. Gabitzu, multumesc pentru interventie 🙂 si acum hai sa lasam pe fiecare in plata lui. Unii cu spumele, altii cu dumele :)) O sa ii treaca inversunarea, usor, cu timpul…
    Acum zi-mi tu mie, ce se mai aude cu acea faimoasa cafea la ibric? Mmmm, ce bun… 😉

  18. apropo de descantece… daca se poate unul pentru niste zile mai usoare… ca ma sting incet incet :))

  19. Ei, lasa, ca nu te stingi tu asa, cu una cu doua, Vali 🙂 Mai ai de sapat pana la final! Si din cate am vazut pe la tine pe blog, esti bine si iti traiesti basmul tau. Focus on it! 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: