Orei de nicaieri

Sub streasina cate unei clipe, acolo sunt de gasit, la adapostul inceputului de „pretutindeni-vesnicie”. Sau in punctul cat intepatura varfului de ac, in care fotonul abia mijit sfaraie pe cate o particula plutitoare de aer. In ora de varf a celeilalte parti , ora la care aici, strazile respira usurate, in coloane imense de abur caldut, inspre pantecele cerului eliberate. Le intuiesc dincolo de pleoapele inchise, gheizere verzi si indigo, aprinse, miez de pamant ce se detensioneaza… Ora la care fosnetul asfaltului ud strapunge racorosul plafonului de nori ca sa isi ajunga siesi pana in cer, mai sus de darele lasate de cocori. Orei mele, singura care ma recunoaste… Ora la care dragonii, acoperindu-si spinarile zimtate cu aripi muiate in fosta luna, pe acoperisurile blocurilor se aduna. Si dorm… Ora de echilibru intre plus si minus, ora de gratie in care, din tot ce ai foit in ganduri ramane in simpla marturie o boare, si o poarta pana la mine, frecventele de unda calatoare… E adapost in ora doar de mine depistata. E liniste, este respirul tau domol si drag, e fosnet cateodata.

Cu ochi mangaietori si calzi, astfel imbracand a mea privire, isi duce la buze degetul, asa, a mic secret, si nu a uneltire. Ii raspund cu acelasi gest, de confirmare, apoi, aproape in acelasi timp, cu aceeasi pacifica miscare, ne intoarcem privirile pe geam, spre a imaginilor repetare. (Cu coada ochiului observ cum el dispare…) Serpuitoarele lumini alearga indarat, cladiri acoperite de omat se profileaza mai inalte decat sunt, zvonul de departare surd, masina supra etajata, si aburii fierbinti iesind din vreo canalizare sparta. Noaptea in zorii tineri se contracta… Antene de pe blocuri sub zboruri ilicite se apleaca…

Ma uit din nou la scaunul de alaturi: e gol dar tremura in el miscarea pentru o secunda in trupesc improvizata. Fereastra mea, fidela, strazi inmuiate in zori mi-arata. Imi masor cu priviri doar de mine stiute, gandurile fara grai cu imaginile citadine mute. Tot ceea ce cu indulgenta se mai potriveste este punga aceea goala ce in curenti inalti de aer se roteste. Si un furnal cazut din drepturi inca timid tuseste…

Nu mai e nimeni sa-mi adulmece privirea, si totusi simt cum ma respira ca intr-o acoperire, o trecere, o umbra vie. Simt pace si inchid ochii doar sa ma invart un pic in mine si in orasul fara de coline… Si cert este ca daca am sa cad, caderea se va face doar in sus. Si clar imi e ca daca autobuzul doar putin va derapa, un suflu cald pentru o clipa prin aerul domol il va purta, ca apoi sa-l aseze inapoi pe ruta strazilor de completat. Si chiar daca autobuzul este rece, aici pe scaunul pe care stau se simte cald. Ca sa mai treaca timpul ma prind cu mine, ca daca ma cobor si iau strada inainte la picior, ceva se va indura sa ma aduca acasa in zbor. Ma uit la scaunul de alaturi…gol. Inspre amintirea lui duc degetul la buze, in acel semn linistitor, si o suflare calda, se aude in urechea dreapta: „Sssst…” In ora cu care fara aripi ma urc si ma cobor, la ora intersectiei eterne, ora la care te traiesc departe de spatii si de vreme…

Reclame

11 răspunsuri to “Orei de nicaieri”

  1. Ora desavarsirii, a fluviilor ce curg invers la atingerile aripilor heruvice. O data pe an, o ora. Totul transparent si urme de palme pe geam. Le compun amprenta citind mai sus, cunosc apartenenta fiecarei linii in apus. Minunat Criss.

  2. frumos… ca intotdeauna

  3. stiam eu de ce te plac! „inchid ochii doar sa ma invart un pic in mine” e una din starile mele favorite.
    Folosesti cuvintele ametitor, uneori reiau lectura pentru a fi sigura ca nu scap ceva…e chiar pe gustul meu!

  4. „Le compun amprenta citind mai sus, cunosc apartenenta fiecarei linii in apus.” Compune-le amprenta, T., fiindca amprenta iti exista, dar si tu trebuie sa ii existi, ca sa nu se topeasca Dincolo prin acel apus…

  5. Garfield, multumesc la fel de frumos ca intotdeauna 🙂

  6. Joramo, stiam ca si tu practici invartirea in tine 🙂 E frumos, avem o mie de vesnicii cu care sa ne invartim in noi, o infinitate de lumi de vazut si de trait in noi… Multumesc frumos pentru aprecieri 🙂

  7. Fiecare dimineata e inceputul unei eternitati sau al unei catastrofe.
    Priveste spre inexpugnabila cetate celesta !

  8. Gabitz,stii, este acel ceas al diminetii tinere cand aerul tremura fiindca prin el, in apropierea lui imediata se profileaza acea poarta de acces inspre cealalta parte. Se intampla sa simt si sa vad in blitzuri de alt fel de luciditate buchetul acela de vesnicii rotitoare. Inexpugnabile 😉 🙂

  9. Salve!

    …Am rămas plăcut surprins de forţa imaginilor tale. Textul se apropie de un poem în proză, lipsindu-i doar structura caracteristică acestuia şi alegoria unei singure teme ramificate şi împreunată la final.

    …Aş desprinde ca şi coloană vertebrală contextuală nişte concepte derulate mai marcante cum ar fi temporalitatea, contemplativitatea şi meditaţia în două realităţi prin intrare-ieşire, meditaţie care ar fi putut trece drept tehnică a oglinzilor sparte dacă realitatea obiectivă ar fi distorsionată la revenire sau la plecare. Ai căutat, cred, melancolia, însă nu ai reuşit s-o redai complet (sau profund) deoarece, zic eu, nu ai reluat indeajuns iamgini ale mteriei, imagini care să împlinească rolul delaitmotiv al celor două realităţi.

    …Textul, repet, se încadrează în proză chiar dacă este aproape de poem în proză, de aceea trebuie să aduc în discuţie unele figuri de stil care întoxică lectura. Una ar fi inversiunea care dă o notă accentuată de patetism (exp: racorosul plafonului de nori / a imaginilor repetare/ Serpuitoarele lumini / ce in curenti inalti de aer se roteste etc), alta ar fi umplerea până la refuz a frazei cu conotaţii ivite din superficialitatea tropilor, astfel pierzându-se sensul îniţial al acesteia, şi alta constă în alăturarea nefercită a unor cuvinte care în ciocnirea lor creează disonanţe (exp: fotonul abia mijit / spinarile zimtate). Totodată, ar fi bine ca pe viitor să eviţi construcţii, sintagme… perimate, reluate de prea mulţi, în prea multe locuri, de prea multe ori (cădere în sus / umbră vie / păntecele cerului / străzile respiră / în aer se roteşte/. De evitat şi semitautologii de genul „abur călduţ”.

    …Ar mai fi multe de zis, însă nu e nici timpul nici locul. De originea cauzalitătii a textului (trăirea) nu voi pomeni deoarece nu-s în măsură.

    …În final o părere: cred că ar trebui să-ţi arăţi textele şi altor ochi în afara celor de blogg (asta dacă nu ai facut-o deja. Cred că ai aduce ceva nou şi vei şi lua contac cu alte stiluri, alte genuri ş.a.m.d

    …Succes şi toate bune!

    Darian

  10. …Scuză-mi multitudinea de typo-uri. Graba.. 🙂

  11. Darian, in primul rand, bine ai venit pe blogul meu! 🙂 Am citit cu interes comentariul tau, desprinzand din el ceea ce consider ca acum si pe viitor imi va fi de folos. Temporalitatea, contemplativitatea…da, nuanteaza destul de des scrierile mele. Mai putin melancolia, sau daca e si ea prezenta, nu e in niciun caz melancolia specifica acestor timpuri si meleaguri. Este nostalgia dupa lumea de dincolo, de unde vin si am amintiri nu chiar vagi. 🙂
    Cat despre acele figuri de stil care „intoxica lectura”… nu contest ceea ce sustii tu, e foarte posibil sa ai dreptate. Dar eu nu am pretentia ca fac literatura, nu scriu pentru a fi publicata, ci scriu pentru fericirea de a ma exorciza asa cum sunt, pentru nebunia de a pune pe „hartie” toate imaginile care ma asediaza, toate trairile care ma strabat. E nevoie de o descarcare cat mai fidela a ceea ce ma traieste, si a ceea ce traiesc. Recunosc, nu sunt atat de atenta la stil incat sa ma pierd in migala asezarii cuvintelor. Cand scriu sunt un pic dusa cu mintile, scriu intr-o viitura greu de stavilit. Poate nu am sa fac niciodata literatura la vreun nivel decent. Sau poate ca da.. Pe moment scriu pentru mine, asa cum pot eu sa transmit mai bine ceea ce experimentez in momentele de liniste si singuratate cu mine insami.
    Iti multumesc frumos pentru sugestii si cuvinte incurajatoare 🙂 Te mai astept…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: