Pelerinaj intre acolo si aici

dincolo.jpg

Trecuta prin coridorul roziu in care am anticipat lumea care ma astepta de partea cealalta, m-am aflat o mana de om sub lumini primite printre gene, fetitza plapanda venita de acolo cu temeri si nostalgii. Copila care se temea de zgomote stridente, invinuiri si jocuri violente, blocata in varsta la care creioanele in loc de varf au “cioc”. Prietena inca la catarama cu piticul ce se plimba noaptea doar, tinand in mana un felinar, pe masa din bucatarie. O am mereu in preajma, inca ii aud talpile goale cum plescaie in fuga pardoseala, mereu inspre usa de la intrare, acolo unde motzaie in asteptare, ghetutze rosii pentru manutzele mosului Niculae.

M-am ales din cantecul de pasari departate si imi aduc aminte, ca am venit candva, cuminte, prin acel canal caldut cu sunet fin de xilofon. Doar clipiri de opal imi sageata retina cand ma gandesc la dincolo de mine. Iar nisipurile….nisipurile aveau dansuri de solduri unduitoare, ale magiei albe calatoare..si nu neaparat, caci toamna se ascundeau in adormiri roscate.Se mai sincronizau cu mine-n adormire, un artar adolescent ce inapoi m-asteapta si embrionara fericire. Logosul matern curgea ca o perdea de apa, ma aflam de ape inconjurata, modelata, viitoare, si intre timp prinsesem pe furis in cozi de ochi, limbajul mut al gesturilor graitoare.

Am poposit aici vie, intr-o coloana de respir plapand si daca ma privesc in urma, zaresc pe sub perdele fluturand, o pietricica ascunsa intr-un gand. Copilul intre aici si dincolo sfios calcand… Calcand pe urme de chemare, inspre a sinelui cel viu aflare, apoi tot inapoi, prin protectoare ape, nu mai e mult pana aproape


Reclame

12 răspunsuri to “Pelerinaj intre acolo si aici”

  1. Descopar aici o sensibilitate aparte, cuvinte puse intr-o ordine a poeziei tale si sunt impresionata. In suflet ai putere, in inima dreptate. Aici gandesti, acolo ai fost si esti aproape…

  2. Liana C…senza parole 🙂 „Aici gandesti, acolo ai fost si esti aproape…” Ai inteles perfect. 🙂 In suflet incep sa am putere, sunt novice inca. Dreptate in schimb am, fiindca nu spun basme, ci vorbesc din amintiri, chiar fiind ele scurte, furate strafulgerari de luciditate :))) Multumesc pentru comentarii ce ma completeaza.

  3. wow…
    trebuie sa invat sa ascult mai mult… pentru ca de la tine aud doar frumos… ca un susur de apa ce se pravale printre pietricele…
    trebuie sa invat sa tac… doar ca sa te aud pe tine mai mult…
    iar ca am poposit prin comentariile tale… sa-mi fie cu iertare… nu este spre completare… ci doar manifestare… a gandurilor ce agale… se pierd undeva mai la vale…

  4. Sa zic ca ma topesc in amintiri de ceata ar fi prea simplu si prea ametitor de viata… de dincolo nu stiu sa fie umbre, doar lumini saltate… in ceruri ample ma inalt spre mai aproape… altar imi fac dintr-un aici peren, inspre acolo ma indrept etern… intr-un acum ma ghemuiesc soptit, in rozuri tainice ma scald nestavilit… si nici rotirea in spirale ample, si nici speranta unei lumi visate nu ma impiedica sa stiu ca doar acum, aici, „a fi” e nastere si viu…

  5. Parerea generala e ca barbatii se afla intr-o relatie mult mai familiara cu propria copilarie. De fapt, ei nu se schimba deloc. Nu e nevoie sa intre intr-o lume paralela ca sa il reintalneasca pe Copil. E suficient sa priveasca (cu minimum de efort) la ei insisi :))
    Privindu-mi un caiet cu compuneri din clasa a 6-a, parca le-as fi scris ieri; sunt tentat chiar sa le fac unele retusuri 🙂
    Poate ca femeile trebuie sa intoarca o pagina pentru a regasire; in timp ce pentru barbati e o plimbare pe banda lui Mobius, cea cu o singura fatza.
    Asa sunt si numerele: 2-feminin, 1-masculin… Le-am asezat in ordinea inversa, feminina 🙂

  6. Ovi, multumesc pentru cuvinte calde si impacate in sine. Invatam toti sa ascultam, mai mult decat sa graim. Asa cum arabii bine spun, ca nu degeaba ni s-au dat doua urechi si doar o singura gura.. 🙂 Descoperim in tacere comori care nu tipa dinauntrul nostru niciodata ca sa acopere vacarmul generat de agitatia noastra. Doar linistea ni le descopera. Si stiu ca stii asta. Asa ca invata sa taci ca sa te auzi pe tine mai mult: vei fi incantat.. Multumesc penntru comentarii absolut frumoase

  7. Liana scumpa 🙂 Bucuria e dubla sa te am aici, si tu stii de ce. Ma intelegi, ma explici continuandu-ma in cuvinte splendide, in fine…ma confirmi.
    „Altar imi fac dintr-un aici peren, inspre acolo ma indrept etern…” Splendid spus, ti-as cita intreg comentariul tau. Mai in adanc de atat cat si cine putea merge? Asta este in mod clar unul din mesajele stiului meu smuls si subliminal :)))) 😀 Ca „inspre acolo ma indrept etern” si culmea, simt ca ma cam apropii!

  8. Nautilus, intregesti sirul comentariilor nespus de frumoase de astazi 🙂
    „Parerea generala e ca barbatii se afla intr-o relatie mult mai familiara cu propria copilarie.” Este si parerea mea. Si bine fac, fiindca in felul acesta se afla intr-o continua terapie prin copilul din ei, mereu prezent si neschimbat. Copilul etern l-am descoperit si eu, nu de mult. Am trecut printr-o serie de experiente care m-au adus la inceput fata in fata cu fetitza aceea care obisnuiam sa fiu 🙂 Apoi, m-am reidentificat cu ea, m-am contopit cu ea. Stiu, suna ciudat, dar acum treburile asa au ramas. Sunt ea, cea de atunci, copil. Sunt 1, ca sa ne intelegem 😉 Oricum, acolo avem acces la un alt fel de perceptie, este o continua aflare in incantare..ceva de genul asta. Asa ca, tine-ti aproape caietzelul din clasa a 6-a , acolo e rost de mici revelatii mari 😉

  9. foarte … nu stiu cum sa mai spun, cuvintele mele sunt mai putine si mai lenese ca ale tale. oricum ar fi de lauda, de extraordinar! Pana exista copilul care isi asteapta „mosii”, calea spre aproape e dincolo de lumi, e aici langa intrupari, e unde sta sufletul care n-a uitat jocul, rasul, increderea si speranta..

  10. Joramo, eu iti multumesc pentru aprecieri, dar sa stii ceva: nu poti compara, si cu atat mai mult punandu-ti cuvintele in umbra. Tu ai stilul tau, atat de drag mie, intru zilnic si te citesc.. 🙂 Iar eu am stilul meu, care hai sa recunoastem, ii buimaceste pe multi. Nu e vorba de cuvinte mai multe, mai putine, mai lenese, mai harnice. Scrii absolut frumos, iar trairile pe care le redai acolo sunt extraordinare. Stiluri si stiluri, feluri si feluri.. Cele care se aseamana se cam aduna, si oricum, important e ca ne exorcizam constant 😉 Sa aud numai de bine de la tine

  11. nu ma mai pot abtine.pur si simplu superb ,copilul din mine a inceput sa chicoteasca ,zambeste din nou
    multumesc cristia

  12. 🙂 Iulian, it’s been a while… 🙂 Zambesc si eu daca vorbele mele au reusit macar putin sa iti aranjeze reintilnirea cu baietelul care erai si esti. Copilul din noi nu trebuie uitat in spate. Multumesc de asemenea 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: