Fluturele orb

Congruent cu propriul destin neslefuit, inca harazit izbirii repetate de punctul propriei rascruci, inca in imposibilitatea de a-si depasi nodul. In tacere, ma mut dintr-un colt in altul ca sa-l privesc din unghiuri diferite, dar printr-o tristete surda ii constat aceeasi neputinta, el este fluturele orb… Un fluture protagonist al clipei izolate, al carei dincolo neintuit macar, se compenseaza pedepsindu-l in mii de acte, mii de particule sparte ale aceleiasi eterne clipe. Cu vederea confiscata de lumina artificiala a unei intelegeri limitate isi traieste clipa fara sa o consume niciodata, ci in inghitituri infime o asimileaza sectionata in mii si mii de segmente, fiecare in parte perceput ca o intreaga eternitate. Se supune acelui precar moment rupt de intregul caruia apartine. Acela doar ii este timpul care se dilata, spatiul care in nervi si in timpane se contracta. Acel moment ii este crisalida cu care prin temeri se imbraca si in ast fel nu stie sa vada mai departe. Clipa si atat. Lichidul amniotic inconjurator in care, fara a prinde de veste moare, fiindca si-l inghite in fractiuni de clipa infinite, sperand doar instinctiv intr-o salvare.

Il privesc si nu trag linie asupra lui, fiindca plapand, inca se constituie in ipoteza sinelui si-n variantele de zbor. Stiu asta abia acum, cand zgariata si tarata prin cele mai inguste nise, am reusit sa ma strecor. Stiu asta fiindca de aici, gestica aripilor, indraznita, se aude ca o muzica inabusita. Promitatoare, dar timida. Si simt ca poate in curand se va elibera din acea clipa…

Reclame

22 răspunsuri to “Fluturele orb”

  1. fluturele orb… si totusi cate el vede… nu pot sa nu ma gandesc la muritori care desi vad, sunt orbi pe dinautru traind intr-o gaoace de viatza… zbatandu-se mai ceva decat fluturele orb in zborul lui spre dezastru…
    nu e mare filosofie sa mori… asa… dintr-o data… arta consta in a sti sa traiesti frumos… ca sa potzi treced incolo cu inima impacata…
    nu e mare stiintza sa fii mare si tare… dar putzin stiu sa tzina in mana o foare cand inima celui drag, doare…
    mai bine fluture orb… decat sa traiesc ca un mort uitat pe pamant…

  2. Dar el, orb fara voie, zboara din floare in floare, totusi, simtindu-le mirosul irezistibil si atat de diferit. Se hraneste doar cu mirosul frumusetii lor. Hraneste intunericul cu sperante si subtilitati, destinul ii este clipa si atat …
    Profunda analiza, Cristia. Cred ca vine primavara. Frumos le mai scrii.

  3. Orbirea doar lui insusi ii e handicap… Cate minuni stau prin preajma doar asteptand sa fie privite? Ca alege inca sa nu vada, e dreptul lui, si penitenta autoimpusa…
    Intr-o zi lumina va colora retina…

  4. Ovi, fiecare isi batatoreste calea si isi aspira propria unda de cer. Fiecare intelege atunci cand e pregatit sa inteleaga, si se salveaza daca intelegerea nu vine cand e prea tarziu. Dar imi este azi mai clar ca niciodata ca fiecare se salveaza sau moare pe limba lui. Oricata dragoste am avea pentru apropiati, nu le putem imprumuta din intelegerea noastra, fiindca fiecare o are pe a lui, determinata de experientele si lectiile proprii. Putem doar sa stam privindu-i si sa ne rugam…

  5. „Hraneste intunericul cu sperante si subtilitati”.. Da, are capacitatea asta nepretuita, este zvacnirea de luciditate in care apuca in fractiuni de timp sa se puna in valoare. Mai apoi, se stinge in uitare si scopul si punctul de plecare… 😦

  6. Liana scumpa, alege sau intr-adevar nu vede? Intr-o zi lumina va colora retina sau retina va trebui sa se trezeasca si sa dea infinita valoare luminii? Un fluture de primavara ce stie dar nu vrea, sau vrea dar nu stie cum…?

  7. Multumes, Liana, pentru splendida scriere si pentru nesperata empatie…:)

  8. Ai strabatut stramtori, calea nu-i intotdeauna larga… Cand totul se strange in jur, important e sa nu te zbati, sa inaintezi incet spre punctul de unde iti poti lua zborul… e nevoie de toata vlaga pentru inaltare.
    E plin de fluturi orbi…
    E de primavara si la tine!

  9. Joramo, punctezi fragilul din mine in plin centru.A venit iarasi vremea (a cata oara?) in care sa imi testez vlaga. Si am sa strang din dinti fiindca mi-e dor de zbor 🙂

  10. Prins sub o cupa de cristal, fluturele orb isi dezice voia cu fiecare clinchet ce il face in peretele cupei. Va scapa, asta daca nu a facut-o deja, intr-o alta cupa, mai mare.

  11. Frumoasa si gingasa scriere Criss.
    Mi-a placut cum a punctat Liana.
    …….

    Unii fluturi traiesc in munti, la inaltimi mari, pe cand altii traiesc numai pe insule oceanice, iar unele molii chiar isi petrec majoritatea vietii in ape dulci 🙂
    Exista multe specii frumos colorate, asa cum exista si fluturi neinteresanti.
    Hehe…fulurele orb se bazeaza pe culoare si camuflaj ca mijloace de aparare.

  12. cristia… pot sa aleg o carare batatorita si de altii inaintea mea??? hai.. te rog… da-mi voie la asa ceva…
    e drept ca… voi apasa iarasi praful cu fiecare pas facut… e drept ca pentru o vreme talpile mele vor ramane conturate in colb… (ce marturie trecatoare) dar… privind spre sus mai vad din cand in cand un spate… inasmnad ca cineva a mai calacat pe acolo…
    e drept ca nu putem face nimic pentru altul??? si rugaciunea insemna ceva…
    ah… pornisem de la fluturele orb… fluture de rubin… in zigzagul lui tremurator nu este ratacit… nici nehotarat… ci doar vrea sa cuprinda mai mult in zborul lui…
    marturisea un orb… (afirmatzie adevarata nu poveste) „nu este greu sa fii orb… este greu doar sa nu poti suporta orbirea”

  13. Dezordinar, nu am idee daca a scapat deja. Poate ca da,sau poate ca inca isi mai face curaj, poate inca se straduieste sa inteleaga ceva din tot ce i se da. Nu stiu. Ii doresc iesirea la camp deschis, in lumina libera, atat 🙂 ..

  14. Gabitz, multumesc. Gingasa scrierea, fragil aerul care o inconjoara..
    Sunt multe specii de fluturi care gusta lumina. Dar cel mai mult se bucura la aflarea ei fluturele care a fost orb candva. Are aripioarele frumos colorate, pudrate, dezmortite..mai lipseste sa le inmoaie fara teama, in lumina.

  15. Ovi, alege calea care se potriveste pasilor tai mai bine.Daca ai nevoie de siguranta unei carari deja strabatute, alege-o pe aceea, dar ceea ce iti va fi dat sa vezi si sa intampini va fi doar pentru tine, si obstacolelor va trebui sa gasesti singur solutie.

    Repet, daca iubim si ne rugam, rugaciunea aceea face minuni. Frumos citatul, Ovi. Fluturele suporta bine orbirea, fiindca nu e constient nici macar de ea. Ba mai mult, crede ca vede, iar ceea ce crede ca vede, vede din aproape in aproape. AStfel, strange franturi de imagini pe care el le percepe triste, si descurajat, renunta repede. Renunta de atatea ori de cate ori se loveste de cupa de cristal despre care spunea Dezordinar mai sus.

  16. sunt mai multe tipuri de fluturi…….unii care doresc sa se inalte si reusesc…….altii doresc sa ajunga sus…dar nu dau din aripi suficient sau chiar deloc,sau la primul obstacol se opresc…..altii dau din aripi ……dar……..nu stiu intodeauna in ce directie sa o ia………si sunt acei fluturi care se ridica….coboara…si iar se ridica……pana reusesc…..sunt „n variantele de zbor.”…fiecare alege calea care considera ca i se potriveste……unii cararile virgine….altii cele batatorite….sau cele intortocheate,inguste…greu de strabatut…ce sa faci…asa sunt fluturii ….sa ne rugam pentru ei.

  17. O primavara speciala pentru o persoana draga ! Flori in sufletul tau frumos !

  18. Vasilica, bine ai venit aici. Sunt n variantele de zbor, si n sunt si perspectivele din care poti privi un dat al tau. Nu trebuie sa te limitezi numai la un unghi din care sa privesti totul. Eu am privit din varii unghiuri si conuri de lumina, dar rezultatul e acelasi, fiindca fluturele intr-adevar e inca orb, isi refuza cu indarjire lumina. Asa ca, vorba ta, „sa ne rugam pentru ei”

  19. Liana C, multumesc de urari frumoase 🙂 Iti doresc de asemenea o primavara care sa iti incununeze sufletul cu tot ceea ce astepti si ar putea sa te implineasca mai mult decat esti 🙂

  20. Exte unul din cantecele mele favorite, cel mai trist si mai expresiv.

  21. Bine ai venit, Coldream! Da, este tare trist cantecelul, intr-adevar.. „When it’s cold I want to die” 🙂

  22. alege sa nu vada, desi ce ii trebuie se afla exact in fata lui.Intr-o zi lumina va colora retina…dar sa nu fie prea tarziu…un blog extraordinar cristia. te felicit.astept sa vizitezi si blogul meu http://eblogs.ro/deea/. sunt noua in domeniu si inca mai lucrez la el. ms anticipat!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: