Acum (conjugarile inimii)

Prin sediul inimii am inteles in sfarsit cum sa inchid ca-n pumnul strans in jurul causului, rasaritul care te cauta ca apoi sa te cante duios, pe varfuri de note nespuse inca lumii, pe toate silabele tale…

Inca nu, inca niciodata si inca nicaieri… Ma-ntorc din drum sa-mi culeg pasul facut ieri si ma astern din nou la drum. Si daca inima-mi gesticuleaza un imens „acum” e numai timpul cel ce moare si intru rusinea neputintei sale doar dispare.

Binecuvantare lansata inspre zarile cardinale ale launtricului eu. O pastrare germinanta in adancuri introverse care nu invecheste, ca o infuzie de sacralitate direct proportionala cu timpul cu care se insoteste. Nicio liniste nu are aceasta tonalitate, nici un fascicul de lumina nu ar ajunge pana acolo inainte de a-si pierde din intensitate.

Silabe adiind centrat aceeasi de taina cauza a cuprinsei eu in Necuprinsul. Zambet etern intins de la un est la altul, iar inima – un traitor cu ochii inchisi care atinge cu amprentele inaltul.

Aici este un nicaieri, si acum este un totdeauna, atunci cand pretutindeni si nicicand isi intind mana…

Reclame

Niciun răspuns to “Acum (conjugarile inimii)”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: