Pauza

Se impune o pauza. Un respiro care sa previna stricarea vreunui echilibru. Si, da, merg iarasi cu frana de mana trasa, nu imi place sa ma arunc in voi ca o bezmetica, atata timp cat inca depind de feedback-ul ala amarat si jigarit pe care il oferiti. Sunt precauta fiindca am inceput sa detest clementa. Sunt ponderata, ca sa nu fiu nevoita sa ofer a doua sansa.

Azi viata mea vi se inchide in nas ca pentru inventar. Tavaliti-va ego-urile prin alti coclauri, gudurati-va la picioarele propriilor iluzii, reciclati-va instinctele avide de atentie la 1 metru mai incolo. Ma scutur de voi ca de niste scame insistente si supraponderale, apasatoare si insignifiante. Pretentiile de a fi cine nu puteti fi nici intr-o mie de ani, au inceput sa va duhneasca a statut. Manati-va turmele de demoni plictisitori pe alte plaiuri, aici nimic nu mai e gratis.

Reclame

Un răspuns to “Pauza”

  1. Cand te saturi de ceva sau de cineva nu-i mai pronunti nici invitatii nici interdictii. Ii uiti numele, faptura, istoria, orice. Omerta. L-ai ras. I-ai ras. Poate fi vorba despre un taram intreg de care faci abstractie. Nu mai exista. Nicidecum sa mai tii speechuri inspre…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: