Where the streets have no name..

Fericirea zilelor mele suna a U2 si miroase a dimineti fara anotimpuri… Este autobuzul care inainteaza feliind lumina, liant intre inapoi si inainte… Este amprenta vie a ochilor tai mangaindu-mi obrajii (toti ceilalti din autobuz o vad) si Dumnezeu poznas,  cocotat pe cupola bronzie a bisericii… Este gogoasa cu gem de caise, de la tine, adormita intr-un colt al gentii mele.. si parca o lalea imensa undeva, plutind in violetul unui cer promis candva. Este batranul asezat in fata mea, cu ochii nisipii imbratisand trecutul, este bucuria balconului inalt de unde doar cerul se mai casca-n sus, si unde am impartit cafeaua. Sunt respiratiile noastre – bucuroase sa se impleteasca in joaca, abia dupa ce noi ne vom fi induplecat sa adormim, si undeva, in faptul noptii o canapea inca adancita pe locurile unde am stat cu tine.. Este trecerea inerenta a autobuzului pe langa barul de toate serile, si deja adulmec berea cu lamaie… 

Sufletul meu este cand un stegulet, cand o flamura , fluturand zambitor in urma autobuzului. Sunt ochii mei care se inchid doar ca sa vada si mai bine lumea. Este vocea lui Bono, cea care planeaza deasupra tuturor acestora. Si mai este si ceea ce inca nu ghicesc ca e, in sfarsit lipsit de inutilul „de ce?” … Acolo unde strazile nu poarta nume, si nici nu au de ce, acolo sunt eu, in fericita rutina a unui autobuz matinal, purtandu-mi prin buzunare cele o mie de inceputuri…

Reclame

Niciun răspuns to “Where the streets have no name..”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: