Orasul negat

466188867_eb8577f64d_o.jpg

Amintirea caselor dosite si ingramadite ca niste musuroaie arse de soare, inca doare… Oraselul de dupa colt, pe care Dumnezeu nu-l vede… Acolo tronau impreuna lenea si boala. Inca ma incapatanez sa cred ca totul se datora unui greu blestem cazut asupra orasului, efect devastator al unei formule rostite cu patos, de care apoi nimeni nu a mai reusit sa ii dezlege. Cerul lipsea. Diminetile incepeau direct cu plafonul solar cleios si de un galben spart. Domnea acolo boala, ca o cucoana trecuta de saizeci de ani, cu carnea gelatinoasa mirosind a putred si a flori de cavou.

Ca o tumora ce isi hranea tulpinile infometate din pacatele grele mostenite din tata in fiu, ceasul rau se perpetua acolo de la ora la ora, pendulandu-si minutele apasatoare de la o casa la alta. Nimeni nu scapase neatins, toti simtisera macar o data durerea surda a unei pierderi sau a vreunei nenorociri mistuitoare.  Speranta era un vizitator din ce in ce mai rar, dar se invatasera cu meandrele raului, puterea obisnuintei le resuscita ziua de maine. Pentru aceasta isi cultivau supravietuirea spiritului gaunos salvand zilnic marile si micile aparente: haine impecabile, scumpe, bijuterii sucare sau din cele care frizeaza abundenta gretoasa, rasete studiate, politeturi languroase, gestica moale – complice profesionista a tensiunilor lasate acasa. Urletul de plictis si de abandon in bratele nimicului era ingropat bine sub perna.

Iesirea pe strada principala merita tot efortul, inca o data si gata! Se flendurau in susul si josul unicii strazi pavate cubic, strecurandu-si prin ingustul ei si nadejdile. Si le tarau de mana, atarnate in spate, ca pe niste copii anemici, galbejiti si tristi. Iesirea pe strada, asta mai ramasese. Ultima sansa sa se inscrie la tombola de identitati, singurul prilej de a fi protagonisti macar pentru o seara ai unui univers burlesc ce abia de isi amintea de sine, din batranestile-i eforturi. Iar ei? Ai cui si incotro? Ai unui centru de orasel provincial in fapt de seara. La o punga de castane coapte si un Bayley’s contrafacut. La o barfa lalaie. Azi a mai innebunit unul, fiul lui cutare, cutare – al de si-o tragea pe ascuns cu sora-sa, si apoi isi sugruma zbaterile jugularei cu un papion imens…

Aliante marunte, construite rapid si lacom printre stropii de saliva ai vreunei barfe de ultima ora, aliante de colt de strada, ale suierelor satisfacute in urechea amatorilor de circ.  Hai la o amagire mica! De mine, de tine, si apoi de noi luati impreuna si pe rand. Hai sa iti detaliez nimicul meu, si apoi trecem repede in revista nicaierea ta. Intre doua tigari de foi de unde sa aspiram printre dinti praful de pe Pluto, cel colonizat de catre non-identitate,margica infratita cu orasul care gafaie a nebunie, si apoi horcaie a moarte lenta…

Reclame

4 răspunsuri to “Orasul negat”

  1. Dobîndim o identitate nu atunci cînd ne identificăm cu ea, ci cînd ea se identifică cu noi.

    Oraşul povestit nu mai rău decît niciun loc de pe pămînt. Poate că e ascuns şi el în orice loc, ca iluzia.

  2. Parca ar fi de pe-o strada prea cunoscuta mie, dintr-un oras ce-l am in sange. Poate asta-i viata reala…asta-i pamantul. E rutina care miroase, cum zici tu, a carne de baba plictisita, a scleroza cu efect de morfina: lipsa simtirii nu doare.

  3. Nautilus,de acord cu tine. Identitatea ne alege, nu o alegem. Identificarile cu anume stari sau identitati, sunt semne ale inconsistentei constiintei eului, ale unei confuzii majore intre ceea ce suntem si vibratiile carora cadem uneori prada din chiar cauza propriilor ganduri. Cand uitam sa ne asistam detasati, si intram prea adanc in mrejele propriei perceptii, atunci orice loc poate gazdui orice iluzie, ca in cazul orasului negat.

  4. Ramo, asta e realitatea unora, aleasa constient sau inconstient de ei. Unii alt sens nu pot avea, fiindca accepta cu supunere putinul oferit, si nu incearca sa il depaseasca vreodata.
    Da, lipsa simtirii nu doare. Dar undeva, cumva, frustreaza.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: