Tranzitii

iarnapg

Limita suportabilului in singuratate, in deznadejde, in captivitate, de regula e impinsa cat mai departe,  de ceva care ne reprezinta in mod incontestabil, dar se ridica deasupra a ceea ce  suntem in fapt. Singularitatea constiintei de sine nu e suficienta supravietuirii in conditii de intuneric, in timp ce un esantion al reflexiei noastre in lume care sa reflecte inapoi viata in noi, salveaza speranta in  mai departe.  Devenim stafeta purtata inspre inainte de reprezentativul nostru, devenim ciorne pe care autenticul isi exerseaza abilitatea de a izbandi.

Reclame

8 răspunsuri to “Tranzitii”

  1. „…care sa reflecte inapoi viata in noi…” – totusi avem nevoie de oglinzi, impotriva tuturor orgoliilorsi ratiunilor, cu riscul de a ni se deforma imaginea. Suntem animale sociale :)… 😉 🙂

  2. Da, Ramo, e nevoie de oglinzi. Frecventa oglindirilor necesare variaza de la individ la individ, functie de nivelul sau de evolutie.
    Aici e vorba si de luminita de la capatul orizontului care ne tine privirile aprinse inca de viata in conditii vitrege. Daca nu exista o expresie a noastra, o mostra reprezentativa care sa ne asigure continuitatea ca idee, pierdem sensul, si ne abandonam procesului natural de disparitie.
    Emanatia, prelungirea fiintei noastre, de cele mai multe ori rezultate ale propriei creativitati, imping limita suportabilului surprinzator de departe. Ne hranim din backup-ul propriu.

  3. Ai dreptate ! Fenomenal ! De cele mai multe ori si pe intelesul meu ! Unde o fi disparut si Liana? Tot in tranzitie ?

  4. Nu stiu nimic de Liana. Eu am avut tranzitia mea si nu am dispus de energii suficiente nici macar pentru mine. Dam noi de ea 😉

  5. Se pare ca Liana nu mai are nevoie de oglinzi exterioare, de imagini deformate, strambe, blurate… Fiindca a realizat in ultimele saptamani ca reflectia nu e a ei, ci doar perceptia celorlalti. Si fiindca acolo, in interior, e o imagine perfecta ce nu mai are nevoie de confirmari, feed-back, validari, laude, critici, recunoastere, limite…. E doar fiinta.

    Si tacerea ramane singura plina de sens… 😉

  6. Toate acestea depinzand in directa masura de propria dorinta de cunoastere. Sunt insa de parere ca numai limbajul interior sustinut poate reda o imagine completa, netrunchiata a exteriorului. Cel putin in vremurile de astazi. Atata timp cat propria imagine proiectata in exterior se intoarce modificata, trebuie cu o tenacitate superioara sa stim a controla, a filtra si a cataloga informatia. Daca nu stim asta, daca antrenamentul lipseste, nu facem decat sa ne lasam prada iluziei propriei constiinte.

    Spunea un filosof ca exista si in cunoasterea de sine un mare risc, anume acela de a-ti cunoaste limitele. Altii sunt adeptii teoriei ca tocmai prin acest fapt le poti depasi.

    Cum spuneam mai sus, vad din ce in ce mai mult interiorizarea limbajului ca fiind de multe ori o sansa de care nu profitam.

  7. Liana, bine te regasesc 🙂 Eu m-am pierdut iar de starea aia, sau poate nu am fost niciodata cu adevarat acolo. Acum sunt prinsa intre Pluto si Uranus, planete cu incarcatura cel putin ciudata si greoaie. Ma bucur ca iti esti 🙂 Ramai acolo cat poti de mult 😉

  8. Dezordinar, ai perfecta dreptate. Cine stabileste totusi parametrii „sanatatii” semantice interioare?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: