O mie de leghe departare

cer4

Sunt la o mie de leghe departare de intelesul aprobat in unanimitate al lucrurilor. Ma dau in leaganul atarnat de capetele Orionului si ma scobesc in nas visand la vietuirea dintre pietre. Mi se imputa ca am privirea stinsa. In acceptiunea general consimtita a lucrurilor, da, am privirile stinse, dar oare sa conteze asa mult asta intr-o comunitate in care nu imi gasesc si nu-mi vreau locul? Sunt mereu pe picior de plecare… Imi e necesara acea glasuire de care nu am parte. Mi se imputa ca nu stiu sa o declansez. Pentru cine sau pentru ce as face-o? O mie de eforturi fara izbanda doi bani nu fac. Nu sunt aici sa salvez aparentele unei lumi careia ii este egal daca urechile trosnesc de atata liniste searbada si acceptare lasa.

Prin ce ma inrudesc cu Orionul? Prin aripile care desi adie zarile in miscari ample, sunt percepute totusi ca inerte. Prin magia interzisa privirilor indiferente. Si prin vietuirea in departe, unde man eu timpurile de la spate, aprinzandu-mi cele o mie de focuri din cremenele pe care singura il aleg.

Reclame

2 răspunsuri to “O mie de leghe departare”

  1. glasuirea de care acum nu ai parte vine din lucrurile simple, marunte care te fac sa zambesti sincer si spontan…sunt in fata noastra dar cateodata nu le putem vedea…

  2. Da, Deea.. 🙂 Noroc cu cei ca tine, care amintesc la tzanc esentialul 🙂 Stii ca uneori ne ancoram in mod gresit in reactiile celorlalti. Tot oameni si ei… Si cu asta am zis multe.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: