Poate tataia va muri peste cativa ani, sau poate doar cateva zile il despart de obstescul sfarsit. Fara sa stie, insa, se stinge putin cate putin, platind astfel mortii, un tribut in regim special, indelung negociat. E ca si cum cere zilnic inca putina ingaduinta si rabdare. Moartea sa il ia putin cate putin, si astfel el sa mai ramana inca si inca o picatura, inca o zi, inca o chinuita de amintiri clipa. Castigata si taraganata. Nu cred ca isi da seama – e un statut pe care il imbraci inevitabil- ca aici a devenit un intrus… Teama nutrita fara abatere, cumva l-a pregatit in cele din urma. S-a transportat dincolo tot anticipand. La inceput cu groaza, si apoi din in ce mai stins, mai timorat, mai consimtit.

Nu il incearca vreo boala crunta. Daca era asa, poate ar fi descoperit sensul si s-ar fi intarit sa se intoarca mai cu nadejde catre sine. Il pustieste ceva insa…   Neantul adjudecat in schimbul absentei Dumnezeului propriu. Aici groaza de moarte e pe deplin justificata.

Reclame

Niciun răspuns to “”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: