Lanul meu de bumbac strabatut de fasii de lumina alba, si artarul plin de seve etern vii, asezat in stanga. Inclin sa cred ca am vizitatori.. Cineva si-a bucurat ochii cu taramul meu. Nu a lasat nicio urma, dar eu stiu ca a fost acolo. Sunt doar surprinsa, atata tot… Exist cu o masura mai mult de cand imi aduc aminte. Si acei ochi curiosi care se ridica din nicaieriul senin..

Reclame

Niciun răspuns to “”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: