Cum am mai spus, sunt la locul meu, asezata in ordine si disciplina. Toate bune si ale mele, slava cerului de veghe… Doar ca ma gasesc obosita de a vana adevarurile supreme si permanentele senzatiilor volatile. Constat ca goana mea este de prisos, fiindca ce e al nostru, mostenit, menit, trudit, este acolo inradacinat, pus deoparte pentru noi, si nu are nevoie de reactualizari si nici de garantii. Asa ca simt ca ma potrivesc atat de bine printre lucrurile simple, incat mintea mea refuza orice introspectie si analiza. Cu adanca plecaciune si recunostinta pentru confirmarile de nezdruncinat, renunt momentan, domnule J., la acrobatiile metafizice, la forajul insistent pana dincolo de „praselele” sufletului, la intoarcerea la izvoarele originilor. Hai sa nu risipim farmecul in atata joaca de rastalmaceli. Ma odihnesc indelung de data asta. Ma aerisesc si traiesc cot la cot cu ceilalti. Ca doar nu vreau sa-mi demonstrez nimic… iar vechile aflari sunt toate copertate.

Reclame

8 răspunsuri to “”

  1. Cristia, se spune ca pe orice drum am merge, orice decizii am lua, ajungem acolo unde trebuie sa ajungem…pacea asta care te inconjoara este minunata, si_ti doresc sa fie tot timpul cu tine….apoi lucrurile simple sunt cele care dau sens vietii:)

  2. Asa este, Deea. „Ajungem unde trebuie sa ajungem” si de asta are grija sufletul nostru. Ma las purtata de val in perioada asta, e singura cale de a imi odihni mintea. Prea despicasem firul in patru! 😛

  3. Ernst Junger
    “Tot ceea ce e de preţ ajunge în posesia noastră numai din întîmplare – iar lucrul cel mai bun ne revine fără nici o plată.”…

  4. ai un cadou la mine pe blog 🙂

  5. Uat cadou? Ha? Aveti si reduceri? Flyere? ha? uer?

  6. Elena, m-am delectat pe fuga cu toate comentariile tale pe aici. Mi-ai smuls cateva reactii (zambete complice, rasete nitel vinovate) 🙂 😉 … Saptamana asta sunt mai mult pe coclauri decat pe acasa. Promit sa raspund la tot ce mi-ai scris aici saptamana viitoare, cand se mai indura Domnul de odihna mea :p 😀 M-ai provocat! :))

  7. Hai madam, misca-te! Scrii din joi in pasti. Vrei sa tii si blogul asta tot la cota de avarie? Ai niste texte bestiale p-alalalt. Pe asta ai obsesii cu tine insati… 😉 Mai lasa-te c-ai ametit. Strainul si Orasul negat sunt excelente. Ton mai putin feminin decat in celelalte, care se imbarliga pana la a face carcei. Imi plac lucrurile snur. Ca din tais. Am intalnit sumedenie de cretini care se fac ca scriu. Tendinta e sa ne lasam prostia sloboda. Sa proliferam inscrisuri libere, asa, din curgerea melancoliei. Sa ne labartam si sa ne aplaudam sensibilitatile. Adica, tendinta e sa facem telenovela; cu toate capacitatile noastre analitice si creative. D-aia ziceam despre lipsa de entuziasm. Pentru ca exista un auto-vertij de pasiune pentru coclaurile proprii. Desigur, d-aia scriu oamenii diverse forme de literatura, ca nu-si lasa in curii goi pasiunea asta ci o masluiesc povestind-o in varii structuri. Dar asta presupune sa iti mai domolesti entuziasmul pentru ce-ai gasit atat de fascinant in propriul cap. Lipsa de entuziasm vine la pachet cu o justa dozare pe care altminteri, in iuresul autodescrierii nu o avem.
    Pardon de bagare in seama. Nu am facut decat sa observ unele lucruri – atat in ceea ce comiti tu cat si in ce am vazut la altii. Nu mi-o loa in nume de naspa, dar cand e ceva care poate fi excelent, atunci ar fi jenant pentru onestitatea mea sa las acel lucru sa fie doar bun.
    Sper sa nu te fi ranit la orgueil. Eu imi epurez singura textele. Mi-a fost jena sa o faca altcineva. Poate ma bati cand ma vezi! ;p 😀

  8. Poate! Sau poate nu :))) Bagarile in si de seama sunt tare binevenite, fiindca multe sunt menite sa ma mai scuture, sa ma trezeasca. Insa indemnul „Hai madam, misca-te! Scrii din joi in pasti.” este cel mai tonic 🙂 Sunt exact o „madam” cand ma puturosesc asa cum o fac acum… Stiu si eu, Eleno, ca pe alalalt am texte bestiale, si nu numai cele mentionate de tine, ci si cele cu melancolii alambicate. Acolo am scris cu sufletul neinsotit de glasul ratiunii (dar asta nu inseamna absolut nimic, in niciun caz vreo paguba), traiam mici revelatii, necerute, neasteptate, nesperate. Le meritam sau nu, nu stiu, dar veneau, si apoi scriam. Ca orice lucru bun si cerurile mele s-au inchis la un moment dat, asa ca acum scriu dintr-o inertie ciudata, sau mai degraba din dorinta de a reitera ce a fost atunci. Cunosti si tu probabil marea diferenta intre a slobozi si a te screme :)) 😉 Atunci „emanam”, acum premeditez. Ghinion pur! Sau nu 🙂 La o buna reauzire 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: