High hopes

Promisiunea facuta inauntrul fiecarui sine, ca tonusul va fi pastrat la aceleasi cote inalte si ca increderea va fi zilnic medaliata cu o realitate pe masura, ca respirul va fi atotcuprinzator fara a omite vreo farama de aer… Atata hotarare si darzenie e in verdele crud, atata fragezime taioasa care exulta pana aproape de trufie, atata indemn si neclintire. Cutezanta si culori tari, far’ de nuante. Abia apoi, mult mai apoi, incep sa se simta alungite, minutele, si-abia apoi apar ingaduitoare si smerite, nuantele, cele ignorate in zilele dintru inceput, cand purtau stigmatul „compromisului”. Cand totul mirosea a reavan, cand „iarba era mai verde”, cand intelepciunea se capata pe sub mana la un vin fiert, cand cerul se lasa amenintat cu pumnul, si se putea negocia cu Dumnezeu…

Ti-am mai spus ca orizontul ramane acelasi de neincaput hotar, si doar privirile se ingusteaza? Dar ce copilarie ar fi sa-ti cer sa ramanem mereu in acum? Imprudenta de a ne spera..

Pentru tine, iubit pentru ceea ce esti, si nu pentru ceea ce ai putea deveni, un cover dupa Pink Floyd – High hopes

Reclame

12 răspunsuri to “High hopes”

  1. Ca majoritatea textelor tale si pe acesta l-am gasit superb.Si tot ca la majoritatea textelor tale,nu sunt sigura daca am inteles corect mesajul tau,in schimb am avut parte de o traire interioara deosebit de frumoasa,dulce,melancolica.Descrierea facuta cu atata sensibilitate a celei mai frumoase perioade din existenta noastra, m-a facut sa nu bag in seama ceata din finalul textului.Iar muzica ce insoteste textul e bestiala.Felicitari,floricica draga!

  2. Iti multumesc ca ma citesti, ca ma asculti, ca te interesezi, ca ma intelegi, chiar daca nu in fiecare scriere de-a mea, ma intelegi in intregul meu mai bine decat va putea vreodata sa o faca cineva. Stiam ca te va impresiona. Evocam tineretile, cu toata cutezanta lor, contrastand usor cu ceea ce urmeaza, capul plecat, puterile mai stinse, si intelepciunea de mai apoi. Ai inteles bine. Nu verdele starilor dispare, ci privirea noastra mai apune nitel. Si, da, nu-i asa ca Nightwish o interpreteaza demential? Wow… se lasa cu pielea de gaina… 🙂

  3. Frumoasa melodia..superbe versuri!

  4. Stii sa faci muzica sufletului sa se auda.
    Si poti sa accepti si transhumanta chiar daca te doare.
    Pentru felul in care ai ales sa fii: eu te iubesc !

  5. Bine ai venit, Anne 🙂 Da cand nu au avut Pink Floyd versuri superbe?

  6. Gabitz, nu ma doare asa des. Ma mai apuca si pe mine uneori, probabil am mintea prea odihnita 😛 Acceptam transhumanta ca asta e cea mai inteleapta cale cand nu ai incotro. Te iubesc si eu, ai ramas acelasi Gabitz drag si zgatie 🙂 🙂

  7. e misto in Pul… Friends 🙂

  8. You bet it is 🙂 Totusi Pulse-ul mentinea alt spirit. Ok, tu fiind cine ?…

  9. Multumesc pentru comentarii. E ok si senzatia ca vorbesti la pereti, dar si mai misto e atunci cand peretii incap sa-si dea cu parerea, sa te confirme sau sa te ia la rost. Cel mai misto e cand peretele te contrazice. E straniu sa comunici cu persoane despre care nu cunosti date fizice. Le poti suspecta chiar de lipsa de trup sau alte asemenea ilegalitati. Existentza in alte dimensiuni, etc. Iar apropos de ingustat priviri si fugit pamant de sub picioare, asta are un singur leac, sa accelerezi in mod constient si voit intreg procesul. Experimente in care sa te joci cu ambreiajul starilor & perceptiilor. Te lasa lat dar macar nu mai au ele tupeul sa te controleze pe tine. La astea le trebuie bici si capastru, altfel te baga in melancolie de te umpli de riduri.

  10. Considera-ma unul dintre peretii tai-martori 🙂 Nu e nevoie sa ma imaginezi, fiindca se intampla des sa nu am trup. Eu mai mult bantui…
    Lasand gluma la o parte, scrii atat de frumos…nu gasesc pic de superficialitate in cuvintele tale; totul la tine se scrie in piatra dura, in crancen, nu ierti, nu faci rabat, si te suspectez de un usor pesimism, vindecabil insa. Esti greoaie uneori, textele tale vin cu energii complicate, pornite dintr-o dinamica sufleteasca greu de descifrat, dar asta aduce un surplus de frumusete si drama scrierilor tale. So, eu te citesc….

  11. Sa traiesti in „acum” si sa ramai mi se pare o arta, o jonglerie cu viata, cu intamplari si fapte…

  12. Este o mare arta, Deea. Ma inclin in fata celui care reuseste..


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: