Nameti de pace

Sunt ninsa de o istorie care subscrie eternitatii, facandu-se pe sine liant intre trecut si viitor. O simt cum pastreaza vie cadenta impaciuitoare a prezentului care  accepta si se lasa patinat. E o continua progresie a medierii intre bine si rau, entitati consternate de apusul erei lor. Stii poate, nu, ca dezbinarea se dizolva in propria-i substanta…? Simti poate si tu, nu-i asa, felul unic in care vibreaza nerabdarea starilor de a se intoarce la a fi, departe de jugul preponderentei.  Au ce povesti pacatele cu care credeam odinioara ca imi semnez damnarea, uimite ca totul se incheaga in urma lor, asadar sa-ti spun si tie ca impletitura vremurilor converge inspre eterna razgandire. Decantarea transfigurata in factor al inchegarii…

Reclame

5 răspunsuri to “Nameti de pace”

  1. pacea…cat de frumos, cristia – scrierile tale sunt unice:)…ramai asa…

  2. Multumesc, Deea 🙂

  3. O Via Dolorosa pe care acum o pasc caprele si iezii. Cateodata, in miezul zilei, acolo se aud clopoteii atarnati firav la gatul lor si totul tresare chiar daca numai pentru o secunda. Orice drum isi va astepta oricand calatorul si orice pace isi va subestima declinul. O Via Dolorosa ce acum isi pastreaza ascuns potentialul mantuitor sub buruieni printre care cutreiera doar caprele si iezii. Zilele si noptile se succed liniare si nimic nu poate regresa nici profeti. Atat pot sti acum, ca fiecare drum isi va astepta calatorul cu aceeasi emotie, a primei mantuiri. Oare va veni? Fericit fie acela ce se va face vinovat de oricate mantuiri poate duce pe acel drum.

  4. „Orice drum isi va astepta oricand calatorul si orice pace isi va subestima declinul.” Sta in legea firii launtrice sa urmeze o traiectorie crezuta. Ca apoi, bineinteles, legea sa se lase surclasata de un mai presus al ei, care intervine pentru a darama vechile evidente. Te simti impacat cu ce ai parcurs si ce ai inca de dus? La bine si la rau, in convalescenta si in resurectie?

  5. Nu stiu, cred ca am incetat sa imi mai pun problema binelui si raului in ceea ce ma priveste. Exista totusi un mecanism interior care imi da senzatia evolutiei. Discutabila este insa natura destinatiei spre care pretinzi ca evoluezi. Insa, glorific acum si intotdeauna procesul mobilitatii sub orice forma, fie spre cai interioare, exterioare, ascendente sau descendente.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: