Zori

Aproape ca s-a savarsit inca o noapte si in plecarea-i anonima isi lasa zdrente de intuneric in gardurile inca vii ale gradinilor de toamna. Adie sudul, un pui de vant deprins de mult cu goana rece. In trecere isi freaca spinarea arcuita de tencuiala roasa a balconului meu. Miroase a curat in urma lui, si a indrazneala tanara. Mai mult ca sigur se duce sa sfideze mereu alte hotare, e singurul care o mai face.

Ca de fiecare data raman in urma lui, cu umerii abandonati in amanare, adulmecand chemarea si apoi tinandu-mi respiratia ca sa respect tacerea deplina a nocturnelor batrane, a castanilor adusi de spate, a strazilor curgatoare si mai ales acea tacere dospita pe care o tace unic miezul matern al pamantului. Trei corbi prieteni zboara inspre stadion si se incumeta sa rupa crocant linistea, strigand cu nerabdare vreun starv sa ii astepte.

S-a savarsit de-acum. E dimineata. Imi iau perna subrat, trag usa in urma-mi, si plec saltand de pe un acoperis pe altul, sa intalnesc puiul de vant care hotar nu are…

Reclame

3 răspunsuri to “Zori”

  1. „strigand cu nerabdare vreun starv sa ii astepte”

    Bine spus, poate că asta descrie toate nerăbdările

  2. 🙂 Ale mele cu precadere 😀

  3. Ce frumos !!!Am fost acolo,atunci,cu tine…Multumesc,Cris! 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: