Rupturi netimbrate

Nu m-am mai oprit niciodată din plimbarea aceea de 4 dimineața. O parte din mine, carevasăzică cea de esență, aceea mai importanta dintre toate, a rămas agățată in bucla temporala a acelui 4 dimineața, călcând în recele saturnian al iernii tinere. Cu indecența inocentă a adolescenței care refuză să plece, condamnata la acel tip de fericire de care se devine conștient doar retroactiv, strecurându-ma aburinda printre excavatoarele flagrante ale eternului Tomis III. Captivă într-un fericit incident cuantic, un fel de scurtcircuit spațiu-timp-percepție. Un amestec tangențial de infatuare dupa vremurile prezente și încântare de sine. Atunci ma escortau muzele. Oriunde și mereu. Sunt prinsa acolo, printre buldozere și în vânt saturnaliu. Traind în inspirație, ca parte de început a respirației. Nu expiram niciodată. Trăiam într-un inspir continuu.
Am știut mereu ca voi ajunge sa îmi lipsesc. La răscrucea dramatica a lipsei de mine. Si mi-am lipsit in crâncen. În plâns. In gol de sine.
Ca să ma regăsesc azi, prinsa în pașii acelei plimbări de acum o mie de ani, la ora 4 a dimineții, diafană trecere a mea prin gânduri de jumate de respir, printre buldozere flagrante, către tastatura ce îmi astepta încrezătoare și cuminte, cuvintele ce mereu își respectau promisiunea de a învia, si reînvia, si reînvia… O data, si inca o data, si inca o data, pentru o eternitate care e aici sa rămână, indiferent de câte ori îmi modific forma și traiectoria.

***

Nici nu trebuie sa aibă un nume. Nici de sens nu e nevoie. Logica e oricând înlocuibila. Nu căuta corespondent în dicționar. Nu e. Si nici nu se da, cu atât mai puțin se cere. Exista per se si nu isi reclama statut. Curge într-o fluenta imposibil de capturat. Dar nu își revendică dreptul la vreo forma recognoscibila în termeni tereștri. Este. Exista. In orizontul evenimentului meu. Este ceea ce este. De neclintit. Niciodată supus suspiciunilor voastre. Capabil de a mă scoate din iaduri nebănuite.
Pasibil de Raiul în care va păși o data cu mine.

***

Aici a fost liniște multe veacuri suprapuse. Liniște gravata cu versuri stângace de necrolog complezent: A fost și nu mai este/Eterne plecăciuni și regrete.
Am venit sa o înlocuiesc. Sa fac zgomot de viață, sa repun în drepturi orice virgula ratata, orice interogatie refuzata. Am venit sa clădesc frumos în orice cavitate tolerata, cate o construcție lexicala deloc compensatorie, ci vie precum memoria strugurelui din must. Genuina asemenea primului respir. Sunt aici sa pun chei și note pe toate culoarele portativului lăsat în disonanța. Nimic cuviincios, niciodată comemorativ, dincolo de granița decenței care se conformează. Ci viu și pulsatil precum fotosinteza tulpinilor eterne.


Undeva pe aproape, paletele unui imens ventilator au prins a se învârti din nou, împărțind lumina în felii egale. Fâșii lungi de lumina alb gălbuie umplu coridoare redeschise de curând.

Publicitate

Niciun răspuns to “Rupturi netimbrate”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: