Sunt obosita si mult imi e greu sa imi port mintea pana maine, e o povara greu de descris in cuvinte. Nu imi place ce imi aud urechile dinspre interior, e un vacarm clocotitor acolo, ceva ce nu primesc sa aflu, dar vine inspre mine. Alaltaieri m-am privit in oglinda staruitor, sfredelitor. Mi-am smuls un ranjet de toata grozavia, si apoi m-am clatinat. Ai mai pomenit asa ceva? Sa te accepti doar fiindca nu ai incotro? O capitulare de toata jena, in baia unui bar tarziu de rataciti.