Bound

Umbra nu cere sa fie vindecata, vrea doar sa fie adusa alaturi de lumina care sa ii justifice prezenta.
Cuvintele de mai jos nu sunt scrise de mine, dar intr-un fel imi apartin, caci ma autentifica in toata intunecimea mea…

„Pentru dimineţile tăcute de atâtea răspunsuri şi pentru nopţile cernute în dileme, irevocabilii nu-şi au distorsionate gânduri. Aş vrea să mă patrund printre ei ca un fum, ca o ceaţă în ceata lor tăcută şi înceată.

Inepţiile, dulci teoreme scrise pe dune de nisip în aşteptarea furtunilor ce vor să vina…

Agitaţi şi singuri în toată neasumarea lor, forfotesc aidoma cenuşii din care sunt suflaţi. ”Nu te teme” îmi spui, cand degete atente mă cercetează neîncetat…

De câte vieţi mă vezi pătruns, tot de atâtea morţi mă bănuieşti, de câtă milă îţi cerşesc, tot de atâta vină mă înrobesc. E un balans teribil şi ciudat pe care l-am aflat din şoaptele târzii, din flaute ce-n zi îmi poară pas cu pas..

Nu de urletele iadului mă tem ci de susurul şoaptelor aramaice, pe care nu le înţeleg, pe care le-aş putea fără să vreau tăinui…”