Franturi de joaca veche

  Nu se simteau planand cuvinte, era prezenta in inimi intelegerea ca pentru noi se sfarsea un veac de joaca… De atunci a mai trecut o vesnicie. Nu spre risipire, ci pentru zestrea pe care o voi gasi undeva la vreun capat de timp. Caci nimic nu se imprastie, ci toate intr-un singur gand se aduna. […]

you must know that…

  I’m not interested anymore…      

Despre lumina de azi

Trecerea mea de la ceea ce am fost la ceea ce sunt, de la un septembrie luminos si mangaietor la un septembrie al unei eu revelate si deschise, se masoara in dupa amiaza in care impreuna cu ei am baut vin rosu pe dig, inconjurati de stralucirile taioase ale soarelui in mare, in ceaiurile fierbinti cu […]

Dezvelit

Ceea ce mi se pare imbucurator este ca atunci cand mi-e sufletul dezvelit, nu mai deznadajduiesc crezand ca m-am pierdut de tot. Ci mai degraba am invatat sa stau zgribulita intr-un colt de mine, sa imi fiu spectator ingaduitor, asteptand ca frigul sa treaca.  Fiindca frigul trece mereu, trebuie sa ai doar incredere.. Sufletul singur […]

Carticica verde

Aion – Contributii la simbolistica sinelui… Am nevoie de un creion bine ascutit, de o veioza prietenoasa si complice, de liniste, izolare si nu prea apropiate evenimente destabilizatoare. Probabil si de un dictionar de specialitate… O carte fabuloasa, draga, careia inca nu i-a venit timpul, fiindca nu poate fi citita cu orice fel de suflet. […]

Din ce in ce mai putin, din ce in ce mai lipsit de consistenta, de la combustie violenta la palpaire timorata, asa se stinge fascinatia capriciului. Necesitatea tineretii de a se reinventa, de a pretinde, de a se afirma in ochii lumii. Orgoliul gadilat, tesalat, aplaudat la scena deschisa, confundat cu marea iubire… *** Oamenilor […]

There’s no way back, no resurection… Intanirile epicentrice sunt plecarile adanci in mine, departe de cea mai subtila perceptie a voastra. Fie-va ramanerea usoara cand propriile-mi adancimi ma impresoara

In god’s country

„…Everyday the dreamers die See what’s on the other side…” Vezi, Ramo? Suntem priviti ca niste ciudati, desi nu e nimic ciudat cu noi. Calatorim mai mult si mai departe, suntem ai lumii celelalte… 🙂 So…nu ma tem, nu disper, nu ma pierd… Pretutindeni sunt acasa. Stau printre „fiii lui Cain” dar sunt aceeasi „flacara […]

Uneori fara gust si speranta, alteori simtita de pe piscuri invincibile, tehnic vorbind, viata este aceeasi perfectiune neatacabila, atat uneori cat si alteori, cand ici pare sa se strice un echilibru, iar colo este reabilitat un altul. Tridimensionalitatea ne permite sa traim toate acestea fragmentat, pe rand, expunandu-ne astfel identificarilor schizofrenice.