Trei lucruri

Azi,zi cat se poate de simpla, una de sfarsit zambit de iunie, trei lucruri m-au facut fericita: „Autoportret intr-o oglinda sparta” carte sosita cand n-o mai asteptam, fiinda imi lipseau total banii, un pachet de kent lung, si prezenta mea care se pare ca umple casa si-i da un sens 🙂

Reusesc sa captez linistea de fond. Reusesc asta in orice conditii, fie ele vitrege, blande, sau ale rutinei nadusite. Asta face ca pisica de acum o ora, care privea in plina digestie pe fereastra de la etajul trei, sa imi retina inca atentia in memorie. Acolo, sus, se facuse patroana ghiftuita a „momentului de fata”. […]

Lanul meu de bumbac strabatut de fasii de lumina alba, si artarul plin de seve etern vii, asezat in stanga. Inclin sa cred ca am vizitatori.. Cineva si-a bucurat ochii cu taramul meu. Nu a lasat nicio urma, dar eu stiu ca a fost acolo. Sunt doar surprinsa, atata tot… Exist cu o masura mai mult de […]

Poate tataia va muri peste cativa ani, sau poate doar cateva zile il despart de obstescul sfarsit. Fara sa stie, insa, se stinge putin cate putin, platind astfel mortii, un tribut in regim special, indelung negociat. E ca si cum cere zilnic inca putina ingaduinta si rabdare. Moartea sa il ia putin cate putin, si astfel el sa […]