Puiul de om

Pentru puiul de om, de inaltimea unui dop de pluta, strada impanzita de soare poate fi o imensa viitura de lumina iar crengile copacilor pot zgaria vazduhul pana la ultimul nivel al sau, adica talpa-Domnului. Adormit intr-un colt de pat, printre cearsafuri ghemuite, respira licurici, iar tavanul valurit se reinventeaza intr-o foita transparenta prin care […]

O mie de leghe departare

Sunt la o mie de leghe departare de intelesul aprobat in unanimitate al lucrurilor. Ma dau in leaganul atarnat de capetele Orionului si ma scobesc in nas visand la vietuirea dintre pietre. Mi se imputa ca am privirea stinsa. In acceptiunea general consimtita a lucrurilor, da, am privirile stinse, dar oare sa conteze asa mult […]

Tranzitii

Limita suportabilului in singuratate, in deznadejde, in captivitate, de regula e impinsa cat mai departe,  de ceva care ne reprezinta in mod incontestabil, dar se ridica deasupra a ceea ce  suntem in fapt. Singularitatea constiintei de sine nu e suficienta supravietuirii in conditii de intuneric, in timp ce un esantion al reflexiei noastre in lume […]

Pauza

Cuminte, cu capul asezat pe cerneala inchegata a vechilor cuvinte, spuse si iar spuse, apoi retapetate si consolidate in azurul sinonimic, asa ma gasesc de ceva vreme… Ma incearca pe la incheieturi si cotituri de ganduri, o incremenire care indeamna la luat aminte.