Rupturi netimbrate

Nu m-am mai oprit niciodată din plimbarea aceea de 4 dimineața. O parte din mine, carevasăzică cea de esență, aceea mai importanta dintre toate, a rămas agățată in bucla temporala a acelui 4 dimineața, călcând în recele saturnian al iernii tinere. Cu indecența inocentă a adolescenței care refuză să plece, condamnata la acel tip de […]

Un strain

Nici una din culmile disperarii nu imi e straina, dar hai sa nu ma fandosesc prea mult victimizand, marturisesc aici deschis ca aproape toate fericirile la picioare mi-au stat. Incepand de la extazul papilelor gustative inecate in vin, si probabil terminand cu fericirea ultima si apropiata desavarsirii, de a imi permite luxul unui dialog intre mine si mine. Mic […]

Orasul negat

Amintirea caselor dosite si ingramadite ca niste musuroaie arse de soare, inca doare… Oraselul de dupa colt, pe care Dumnezeu nu-l vede… Acolo tronau impreuna lenea si boala. Inca ma incapatanez sa cred ca totul se datora unui greu blestem cazut asupra orasului, efect devastator al unei formule rostite cu patos, de care apoi nimeni nu a mai reusit […]

Insotitorul meu

Adanc privit, fumul surprins de intensitatea pierderii se retrage spre tavan luand formele doririlor care fractioneaza secunda. Numai o foame pasagera de prezenta custodica a ingerului meu, care uneori ramane in urma, fiindca il distrage vreo vitrina frumos luminata, sau doar pentru ca se uita pe sine asezat pe marginea unui sant, scobindu-se intre degetele […]

Franturi de joaca veche

  Nu se simteau planand cuvinte, era prezenta in inimi intelegerea ca pentru noi se sfarsea un veac de joaca… De atunci a mai trecut o vesnicie. Nu spre risipire, ci pentru zestrea pe care o voi gasi undeva la vreun capat de timp. Caci nimic nu se imprastie, ci toate intr-un singur gand se aduna. […]

Chemarea zilnica

Ora la care muezinul miop urca cele doua sute de trepte aspre ale minaretului este a amiezei timpurii. Inainte de cantare isi trage sufletul pentru doua trei minute. Isi recapata suflul amutit in emotia rutinei si in urcusul scarii care smereste. Allah este zilnic la locul lui, cu un metru mai sus de primul plafon […]

Conditia de tarana

Asteptarile si atasamentele ma demobilizeaza. Acesta este calcaiul meu „ahilic”: identificarea cu existentele proxime pe care, printr-un talent ce se hidoseste asemenea unui blestem genetic, le ajut sa faca rapid trecerea de la starea de apropiate la starea de adorate. Conditia mea de tarana imi suiera prin urechi ca unui datornic, prin teluricul ce mi […]

Descentrare

Isi aduce aminte de mine sau ma zareste in ultimul moment cu coada ochiului, ca sa ma robeasca refluxului sau stapanitor. Asa se dezlantuie promisiunea pierzaniei mele. Mostenitul si incarnatul meu zburator, piaza buimaca din care pare ca-mi emana constiinta. Poarta-ma inapoi in acea adancitura a patului care ma incape in intregime mototolindu-ma in pozitia […]

La o cafea despre valentele timpului

  Cristia: In timpul pretios cand galaxiile de lapte se invart domol in ceasca de cafea, fiecare dimineata pare sa ofere un cer nou… In fapt toate ne sunt vechi si ale noastre sunt, zestre pentru tarziul cel din urma, zari tainice pe care le redescoperim impreuna. Momentan, niciuna nu pare mai prilejuitoare de bucurie, […]

Despre firescul fericirii

  Buna seara de pe tarmuri mai inalte cu un cap… Dintr-o lume ce se imparte noua frateste, felie dupa felie… Una mie, una tie.  Am pasit fericita intru totul prin cuvintele tale, ca o bacanta ce si-a uitat de robia viciului prin apa raurilor de munte. Cuvintele pe care mi le scrii ma redau […]